Chipsurile sunt crocante, gustoase și greu de lăsat deoparte, însă chiar și sortimentele cu o listă scurtă de ingrediente pot conține multă grăsime, sare și un număr ridicat de calorii. Problema nu este cartoful în sine, ci felul în care este transformat.
Chipsurile par, la prima vedere, unul dintre cele mai simple produse de pe raft. Unele sortimente conțin doar cartofi, ulei vegetal și sare, iar această listă scurtă poate crea impresia unei gustări aproape inofensive. În realitate, valoarea unui aliment nu este stabilită doar de numărul ingredientelor, ci și de modul de preparare, cantitatea consumată și profilul său nutrițional.
O pungă de chipsuri mâncată ocazional nu anulează o alimentație echilibrată. Consumul frecvent, mai ales direct dintr-un ambalaj mare, poate însă aduce rapid o cantitate importantă de energie, grăsime și sare.
Chipsurile simple pot avea puține ingrediente
O verificare a etichetelor disponibile în magazinele online din România arată că unele chipsuri clasice conțin cartofi, ulei de floarea-soarelui sau de rapiță și sare. Pot fi adăugați și antioxidanți, precum extractele de rozmarin, acidul ascorbic sau tocoferolii, pentru protejarea uleiurilor și păstrarea produsului.
Sortimentele aromate au, de regulă, o compoziție mai complexă. Pe etichetă pot apărea zer pudră, făină, zahăr, fructoză, ceapă, usturoi, extract de drojdie, arome, acid citric sau extracte vegetale folosite pentru culoare. Unele produse pot conține și alergeni precum laptele, glutenul ori soia.
O listă mai lungă nu înseamnă automat că produsul este periculos. Aditivii alimentari autorizați în Uniunea Europeană pot fi folosiți numai în condițiile stabilite prin legislație. Pentru consumator, întrebările importante rămân: câtă sare, câtă grăsime și câte calorii conține produsul?
Cartoful nu este principalul „vinovat”
Cartoful este un aliment obișnuit. Transformarea lui în felii foarte subțiri, prăjite și sărate schimbă însă considerabil produsul final.
Etichetele unor chipsuri simple comercializate în prezent indică între aproximativ 479 și 555 de kilocalorii și între 23,8 și 34 de grame de grăsime la 100 de grame. Alte gustări pe bază de cartofi, amidon și grăsime de palmier ajung la peste 500 de kilocalorii, 26 de grame de grăsime și 12 grame de grăsimi saturate la 100 de grame. Valorile diferă mult între produse, motiv pentru care ambalajul trebuie verificat de fiecare dată.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca grăsimile să provină în principal din surse nesaturate și ca aportul total să fie adaptat necesarului energetic. Uleiul de floarea-soarelui sau cel de rapiță nu este „toxic”, însă cantitatea de grăsime absorbită în timpul preparării face chipsurile foarte concentrate caloric.
Sarea este unul dintre cele mai importante semnale de alarmă
Pe etichetele analizate, cantitatea de sare variază de la aproximativ 0,75 grame până la 2,8 grame la 100 de grame de produs. În cazul variantei de la limita superioară, o pungă de 100 de grame furnizează mai mult de jumătate din cantitatea maximă zilnică recomandată pentru un adult.
OMS recomandă mai puțin de 2.000 de miligrame de sodiu pe zi, echivalentul a mai puțin de cinci grame de sare. Consumul ridicat de sodiu contribuie la creșterea tensiunii arteriale și, în timp, mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare.
Efectele nu apar pentru că o persoană a mâncat o singură pungă, ci prin repetarea obiceiului și prin acumularea sării din mai multe alimente consumate în aceeași zi.
Ce este acrilamida și de ce nu apare pe etichetă
Acrilamida nu este un ingredient adăugat intenționat. Substanța se poate forma în alimentele bogate în amidon atunci când sunt prăjite, coapte sau rumenite la temperaturi de peste aproximativ 120 de grade Celsius. Chipsurile, cartofii prăjiți, pâinea, biscuiții și cafeaua se numără printre sursele alimentare cunoscute.
EFSA consideră expunerea alimentară la acrilamidă o problemă care trebuie redusă, pe baza efectelor observate în studiile pe animale. Această concluzie nu înseamnă că o pungă de chipsuri „provoacă boala”, ci că expunerea repetată trebuie limitată printr-o alimentație variată și prin evitarea alimentelor excesiv de rumenite sau arse. Producătorii europeni sunt obligați să aplice măsuri pentru diminuarea nivelurilor de acrilamidă.
Sunt chipsurile coapte o alegere mai bună?
Variantele coapte pot conține mai puțină grăsime, dar nu sunt automat o gustare sănătoasă. Un produs verificat avea 9,2 grame de grăsime, dar tot ajungea la 435 de kilocalorii și 1,5 grame de sare la 100 de grame. În plus, lista includea pudră de cartofi, amidon, zahăr, extract de drojdie și mai multe ingrediente pentru aromă și textură.
Cea mai sigură comparație se face citind valorile la 100 de grame, nu doar mesajele mari de pe partea din față a ambalajului.
Alternativă rapidă: năut crocant la cuptor
Pentru o gustare crocantă preparată acasă sunt necesare:
- o conservă de năut de aproximativ 400 de grame;
- o linguriță de ulei de măsline;
- paprika, usturoi pudră sau ierburi aromatice;
- foarte puțină sare.
Năutul se scurge, se clătește și se usucă foarte bine. Se amestecă apoi cu uleiul și condimentele și se coace la 180–190 de grade Celsius timp de aproximativ 25–30 de minute, fiind întors de câteva ori. Trebuie să devină auriu și crocant, nu foarte închis la culoare.
Leguminoasele, inclusiv năutul, sunt recomandate de OMS ca parte a unei alimentații variate, alături de cereale integrale, legume, fructe și nuci.
Chipsurile nu trebuie transformate într-un aliment „interzis”. Pot rămâne o plăcere ocazională, consumată într-o porție rezonabilă. Diferența o face frecvența: între o pungă deschisă din când în când și o gustare repetată aproape zilnic există un impact nutrițional important.
