Român jignit într-o benzinărie din UK, după o replică pe care acesta a considerat-o umilitoare. Adrian-Costinel Rotaru, un român de 39 de ani stabilit în Marea Britanie, a ajuns în fața instanței după ce a distrus un terminal de plată cu cardul într-o benzinărie Texaco din Smethwick, aproape de Birmingham.
Incidentul s-a produs pe 15 noiembrie 2025, în jurul orei 9:30 dimineața. Bărbatul a mers să alimenteze mașina, într-o benzinărie pe care, potrivit apărării sale, o frecventa de aproximativ 16 ani. Tensiunea ar fi pornit după ce casierul i-a cerut să plătească înainte de alimentare, deși, susține românul, altor clienți nu li s-ar fi cerut același lucru.
Românul a spus că a fost trimis „înapoi în România”
În fața instanței, Adrian-Costinel Rotaru a susținut că a întrebat de ce i se cere lui să plătească în avans, în timp ce alte persoane alimentau fără aceeași condiție. Potrivit relatării prezentate în instanță, angajatul i-ar fi răspuns:
„Dacă nu-ți place, du-te înapoi în România”.
Replica a aprins conflictul. Bărbatul a luat terminalul de plată cu cip și PIN și l-a aruncat pe podea. Aparatul, evaluat la aproximativ 200 de lire sterline, a fost distrus, iar românul a plecat apoi de la benzinărie cu mașina.
Cazul a ajuns la Tribunalul Magistraturii din Dudley, unde Rotaru s-a declarat vinovat pentru distrugere, în cadrul ședinței din 30 iulie. Instanța a fost informată că bărbatul nu avea antecedente.
Între reacție greșită și umilință publică
Povestea are două planuri care nu trebuie amestecate, dar nici ignorate. Pe de o parte, distrugerea unui bun nu poate fi justificată. Un gest făcut la nervi rămâne un gest greșit, iar instanța a decis că românul trebuie să plătească despăgubiri și cheltuieli de judecată.
Pe de altă parte, replica pe care acesta susține că a primit-o atinge o rană veche pentru mulți români plecați la muncă în străinătate. Formula „întoarce-te în România” nu este doar o replică nervoasă. Pentru un om care trăiește de ani de zile într-o altă țară, muncește, plătește taxe și își construiește viața acolo, o astfel de frază poate fi percepută ca o formă de respingere și umilire.
Tocmai de aceea, cazul a atras atenția. Nu este doar despre un aparat spart într-o benzinărie. Este și despre felul în care românii din diaspora pot ajunge să se simtă tratați ca străini indezirabili, chiar și după ani întregi petrecuți într-o comunitate.
Ce a decis instanța pentru un român jignit într-o benzinărie din UK
Magistratul a ținut cont de faptul că Adrian-Costinel Rotaru nu avea antecedente și a descris incidentul drept un „moment de prostie”. Bărbatul a fost obligat să plătească o despăgubire de 200 de lire sterline, cât valora terminalul distrus, plus cheltuieli de judecată de 85 de lire sterline.
Decizia arată că instanța a tratat cazul ca pe un episod izolat, nu ca pe un comportament repetat. Totuși, românul a rămas cu o condamnare pentru distrugere, iar momentul de furie s-a transformat într-un dosar.
Lecția pentru românii din diaspora
Pentru românii din străinătate, povestea este ușor de înțeles emoțional. Mulți au auzit, direct sau indirect, remarci despre origine, accent, muncă sau statut social. Dar tocmai aici este capcana: o reacție violentă sau distructivă mută imediat atenția de la posibilul abuz la fapta celui care reacționează.
Dacă replica angajatului a fost într-adevăr cea relatată în instanță, ea merită condamnată. Nu este normal ca un client să fie trimis „înapoi” în țara lui, mai ales într-un context în care discuția era despre o regulă comercială aplicată aparent diferit. Dar răspunsul corect într-o astfel de situație nu este distrugerea unui obiect, ci reclamația, sesizarea conducerii, martorii, camerele video și, dacă este cazul, plângerea oficială.
Cazul lui Adrian-Costinel Rotaru arată cât de repede poate exploda o situație banală atunci când peste ea se așază frustrarea, umilința și sentimentul de discriminare. Un terminal spart a costat 200 de lire sterline. Dar replica despre România, dacă a fost rostită așa cum s-a spus în instanță, spune ceva mai dureros despre felul în care unii români încă sunt priviți în afara țării.
Pentru diaspora, povestea rămâne una amară: uneori, cea mai grea luptă nu este să muncești într-o altă țară, ci să fii tratat cu respect acolo unde trăiești de ani întregi.
