Descoperirea unor noi planete aflate la zeci de mii de ani-lumină de Pământ marchează o premieră pentru satelitul TESS al NASA și aduce în prim-plan contribuția unei cercetătoare de origine română. Diana Dragomir, profesor la Universitatea din New Mexico și beneficiară a mai multor granturi de cercetare oferite de NASA, se numără printre autorii studiului care prezintă identificarea unei exoplanete folosind un fenomen gravitațional rar.
Rezultatele cercetării au fost publicate, scrie Libertatea.ro, în revista The Astrophysical Journal Letters.
Descoperirea unor noi planete: satelitul TESS a identificat o planetă aflată la o distanță neobișnuită
Misiunea TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) a NASA a reușit, pentru prima dată, să identifice o planetă aflată pe o orbită îndepărtată în jurul unei stele folosind informații obținute în timpul unui fenomen de microlentilă gravitațională.
Noua lume, denumită Gaia23bra b, este clasificată drept un super-Jupiter, având o masă de aproximativ 1,6 ori mai mare decât cea a planetei Jupiter.
Potrivit studiului, planeta orbitează la o distanță comparabilă cu cea dintre Jupiter și Soare, în jurul unei stele pitice portocalii care are aproximativ 80% din masa Soarelui.
Steaua se află la aproape 40.000 de ani-lumină de Pământ, mult dincolo de zona în care satelitul TESS detectează în mod obișnuit planete, raza standard de observație fiind de aproximativ 150 de ani-lumină.
Diana Dragomir: „Nimeni nu se aștepta ca TESS să poată face o astfel de descoperire”
Printre autorii cercetării se află și Diana Dragomir, profesor la Universitatea din New Mexico și cercetător implicat în mai multe proiecte finanțate de NASA.
În declarațiile oferite agenției spațiale americane, aceasta a explicat că descoperirea reprezintă o surpriză chiar și pentru comunitatea științifică.
Potrivit cercetătoarei, atunci când satelitul TESS a fost lansat, nimeni nu anticipa că instrumentele sale vor putea identifica planete prin intermediul unor astfel de fenomene gravitaționale.
Rezultatele obținute sugerează însă că în arhiva de observații a satelitului ar putea exista și alte planete similare, care nu au fost încă identificate.
Studiul care prezintă descoperirea a fost publicat la 1 iulie 2026 în revista The Astrophysical Journal Letters.
Cum funcționează fenomenul de microlentilă gravitațională
Descoperirea a fost posibilă datorită unui fenomen cunoscut sub numele de microlentilă gravitațională.
Acesta apare atunci când două stele se aliniază aproape perfect din perspectiva observatorilor aflați pe Pământ.
Într-o astfel de situație, gravitația stelei aflate în prim-plan curbează spațiul-timp și modifică traseul luminii provenite de la steaua aflată în spate, acționând asemenea unei lentile cosmice.
Dacă steaua aflată în prim-plan este însoțită de una sau mai multe planete, acestea produc variații suplimentare ale luminozității observate, iar aceste modificări pot trăda existența unor corpuri cerești care nu pot fi detectate prin metode obișnuite.
Mallory Harris, doctorand la Universitatea din New Mexico și autor principal al studiului, a explicat că observațiile realizate anterior de satelitul Gaia nu au fost suficient de dese pentru identificarea planetei.
În schimb, TESS monitoriza aceeași regiune a cerului într-un ritm mai rapid, iar această frecvență mai mare a observațiilor a permis detectarea variațiilor produse de planetă în curba de lumină.
De ce este importantă metoda utilizată pentru descoperirea exoplanetelor
În prezent sunt cunoscute peste 6.000 de exoplanete, însă doar o mică parte dintre acestea au fost identificate prin metoda microlentilei gravitaționale.
Potrivit autorilor studiului, această tehnică este deosebit de utilă pentru descoperirea planetelor aflate la distanțe mari față de stelele lor și chiar a unor lumi care s-ar putea afla în zone considerate favorabile existenței apei în stare lichidă.
În schimb, metoda tranzitului, utilizată în principal de satelitul TESS, este mai eficientă în cazul planetelor mari, aflate pe orbite apropiate de stelele lor.
Diana Dragomir explică faptul că cele două metode nu se exclud, ci se completează reciproc.
În timp ce tranzitele permit determinarea dimensiunii unei planete, microlentilele gravitaționale oferă informații despre masa acesteia și despre distanța la care orbitează în jurul stelei-gazdă.
Combinarea acestor informații le permite astronomilor să obțină o imagine mult mai completă asupra sistemelor planetare.
Telescopul Roman ar putea descoperi peste 100.000 de planete
Autorii studiului consideră că această cercetare reprezintă un pas important înaintea lansării telescopului spațial Nancy Grace Roman, programată pentru 30 august 2026.
Noua misiune NASA va observa în special regiunea centrală a Căii Lactee, unde numărul foarte mare de stele crește șansele apariției fenomenelor de microlentilă gravitațională.
Estimările arată că telescopul Roman ar putea identifica aproximativ 1.000 de planete prin această metodă și alte 100.000 de exoplanete folosind metoda tranzitului.
Michael Fausnaugh, profesor la Texas Tech University și coautor al cercetării, consideră că observațiile realizate de TESS în alte regiuni ale galaxiei completează în mod ideal viitoarea misiune Roman și vor contribui la o înțelegere mai amplă a modului în care se formează planetele.
Descoperirea poate extinde cunoștințele despre regiunile locuibile din galaxie
Un alt aspect evidențiat de cercetători este diferența dintre regiunile observate de TESS și cele care vor fi analizate de viitorul telescop Roman.
În timp ce centrul galaxiei este caracterizat de o densitate foarte mare de stele și de fenomene cosmice intense, precum exploziile de supernove sau nivelurile ridicate de radiații, TESS studiază și regiuni mai liniștite ale Căii Lactee.
Potrivit Dianei Dragomir, această diversitate oferă cercetătorilor posibilitatea de a compara sisteme planetare formate în medii foarte diferite și de a înțelege mai bine procesele care au dus la apariția lor.
Rezultatele prezentate în studiul publicat în The Astrophysical Journal Letters confirmă faptul că observațiile realizate de TESS pot contribui la identificarea unor categorii de planete care până acum erau considerate dificil de detectat.
Potrivit informațiilor prezentate de NASA și preluate în studiu, această descoperire deschide noi perspective pentru explorarea exoplanetelor și pentru înțelegerea diversității sistemelor planetare din Calea Lactee.
