Țările care exportă cele mai multe alimente nu sunt neapărat cele pe care oamenii le asociază automat cu agricultura clasică. În fruntea clasamentelor globale apar Statele Unite, Brazilia, Olanda, Germania și Franța, țări care nu vând doar grâu, porumb sau carne, ci și produse procesate, lactate, băuturi, hrană pentru animale, semințe, uleiuri și produse cu valoare adăugată mare.
La prima vedere, România pare să intre firesc în această discuție. Ani la rând, expresia „grânarul Europei” a fost repetată ca o mândrie națională. Adevărul este însă mai nuanțat: România are un rol important în exportul european de cereale, dar nu a fost, istoric vorbind, „baza de aprovizionare” a Europei. Astăzi, paradoxal, țara noastră are o poziție mai solidă în comerțul european cu cereale decât în multe perioade romantizate din trecut.
Țările care exportă cele mai multe alimente în lume
La nivel global, Statele Unite rămân cel mai mare exportator național de produse agricole și alimentare, cu exporturi estimate la aproximativ 172 de miliarde de dolari în 2024. Pe locurile următoare apar Brazilia, cu aproximativ 142 de miliarde de dolari, Olanda, cu aproximativ 134 de miliarde de dolari, Germania, cu 102 miliarde de dolari, și Franța, cu 83 de miliarde de dolari. Clasamentul continuă cu Spania, China, Italia, Canada și Polonia.
Aceste cifre trebuie citite cu atenție. „Exporturi alimentare” înseamnă, în multe statistici internaționale, o categorie largă de produse agricole și agroalimentare. Ea include alimente de bază, carne, lactate, cereale, fructe și legume, dar și unele produse agricole care nu ajung direct în farfurie. Tocmai de aceea, ierarhia nu arată doar cine cultivă cel mai mult, ci și cine procesează, ambalează, transportă și vinde inteligent.
De ce Olanda este atât de sus în clasament
Olanda este exemplul perfect că agricultura modernă nu mai înseamnă doar suprafață mare. Deși este o țară mică, Olanda exportă enorm datorită serelor performante, industriei lactatelor, horticulturii, logisticii și portului Rotterdam, care funcționează ca un uriaș hub de procesare și reexport.
Datele CBS arată că Olanda a exportat produse agricole în valoare de 123,8 miliarde de euro în 2023. Din această sumă, o parte importantă a venit din produse realizate în Olanda, dar peste 41 de miliarde de euro au reprezentat reexporturi, adică produse venite din alte țări și vândute mai departe prin infrastructura olandeză.
Aceasta este diferența uriașă față de multe state agricole clasice. Nu câștigă doar cine scoate grâu din pământ, ci cine îl transformă, îl ambalează, îl transportă, îl vinde și păstrează cât mai multă valoare în economie.
România și mitul „grânarul Europei”
În România, expresia „grânarul Europei” are o forță emoțională foarte mare. Sună bine, transmite mândrie și pare să confirme ideea că țara noastră a hrănit continentul. Doar că istoricii economiei au arătat că realitatea a fost mai modestă.
Istoricul Bogdan Murgescu a explicat că România a fost exportator de cereale în diverse perioade, dar cerealele românești nu au fost niciodată majoritare în consumul țărilor occidentale. El arată că, în anii de vârf, exporturile românești au ajuns la cel mult 12-13% din importurile Europei Occidentale, nu din consumul total, care includea și producția proprie a acelor țări.
Cu alte cuvinte, România a contat, dar nu a hrănit Europa singură. A fost un furnizor important în anumite momente, nu „grânarul” continentului în sensul puternic al expresiei.
Paradoxul: România este mai puternică acum decât în miturile trecutului
Partea interesantă este că România are astăzi rezultate foarte bune la exportul de cereale în Uniunea Europeană. În anul agricol 2025/2026, România a fost pe primul loc în UE la exporturile de grâu moale, cu 7,26 milioane de tone, peste Franța, Polonia, Germania și Lituania. Țara noastră a fost, de asemenea, pe primul loc în UE la exporturile de porumb și pe locul al doilea la orz.
Asta înseamnă că România chiar este un actor important pe piața cerealelor. Dar aici apare problema esențială: exportăm multă materie primă. Grâul, porumbul, orzul și semințele pleacă din țară, dar valoarea cea mai mare se câștigă atunci când materia primă este procesată în făină, produse de panificație, hrană pentru animale, carne, lactate, uleiuri rafinate sau produse ambalate.
Chiar și analiza despre agricultura românească subliniază că România ar trebui să exporte mai multe produse procesate, nu doar materii prime agricole.
Lecția pentru România
România are teren fertil, fermieri performanți, port strategic la Constanța și o poziție foarte bună în comerțul cu cereale. Dar adevărata miză nu este să repetăm nostalgic că am fost „grânarul Europei”. Miza este să devenim o țară care câștigă mai mult din ce produce.
Marile exportatoare alimentare ale lumii nu sunt doar țări care cultivă. Sunt țări care controlează lanțuri întregi: producție, procesare, depozitare, transport, branduri, contracte și piețe externe. Brazilia vinde masiv soia, carne, cafea și zahăr. SUA exportă cereale, carne, lactate și produse procesate. Olanda transformă logistica și tehnologia agricolă într-o industrie uriașă.
România poate fi puternică în această zonă, dar nu doar prin saci de grâu încărcați în port. Adevărata diferență se va vedea atunci când vom exporta mai multă valoare, nu doar volum. Iar varietatea exportului ne poate clasa în diverse topuri. Pentru toate acestea avem nevoie de un Guvern ce sprijină alocarea fondurilor europene.
Așadar, nu, România nu a fost chiar „grânarul Europei” așa cum se spune uneori. Dar da, România are astăzi o șansă reală să devină unul dintre marii jucători agroalimentari ai Europei, dacă trece de la mândria bazată pe mit la o strategie bazată pe producție, procesare și valoare adăugată.
